Între vis și rădăcina vieții

Această lucrare surprinde un spațiu fragil între somn și trezire, între realitate și lumea interioară. Figura nu doar doarme — ea plutește într-o stare în care limitele se dizolvă, iar viața capătă forme noi.

Patul devine un loc suspendat, iar apa plină de flori nu este doar un decor, ci un simbol al emoțiilor care continuă să curgă în liniște chiar și atunci când mintea se odihnește. Verdele copleșitor nu sufocă — el protejează, asemenea naturii care adună omul înapoi în sine.

Este o lucrare despre abandon și încredere: despre clipa în care renunți la control și lași viața să te poarte, ca într-un vis.

Aici, somnul nu este o pauză — este o întoarcere.